Instituţia iezuită de învăţământ a fost reînfiinţată în anul 1701, sub denumirea de Seminarium Bathorianum, în amintirea fundaţiilor principelui Ştefan Báthory, donate ordinului iezuit în anul 1583, şi închinată în anul 1703 Sfântului Iosif. Pe lângă acestea, în denumirea instituţiei din secolul al XVIII-lea (Seminarium Bathoriano Aporianum Sancti Josephi) apare şi numele vistiernicului principatului transilvan, Ştefan Apor, cel care la sfârşitul secolului al XVII-lea a fost principalul patron al instituţiilor de învăţământ iezuite, creând două fundaţii ce asigurau bazele activităţii acestora. Denumirea s-a perpetuat şi în perioada următoare, fiind vizibilă şi în inscripţia intrării actuale a clădirii, aşezată în anul 1883, sub statuia barocă a Sfântului Iosif.
Începuturile ansamblului de clădiri pot fi datate în anul 1722, când iezuiţii au achiziţionat în apropierea colegiului lor de pe această stradă şase parcele pentru construirea noului edificiu, ridicat în perioada 1724-1728. În anul 1727 sunt terminate lucrările primei faze de construire, iar în anul următor seminarul adăpostea deja prima serie de tineri nobili şi nenobili din principat. În prima fază au fost construite cele două aripi ale edificiului, unificarea acestora, prin corpul de la colţul clădirii, fiind realizată ulterior, abia în cursul anului 1731. Aşa cum denotă inscripţia din anul 1769 a porţii carosabile, aripa dinspre stradă fost finalizată doar în acest an. După desfiinţarea ordinului iezuit din anul 1773, şi această instituţie a fost preluată de către ordinul piarist.
În marele incendiu din anul 1798, care a devastat latura de sud a pieţei centrale, precum şi toate străzile cvartalului străzii Lupului, au avut de suferit şi clădirile fostului colegiu iezuit. Lucrările de renovare au fost finalizate în cursul anului următor, fiind imortalizate de o placă comemorativă azi dispărută, ce avea inscripţia următoare: S. Iosephi Seminarium renovatum anno 1799.
Instituţia a căpătat un rol important în perioada interbelică, în spaţiile sale fiind găzduiţi studenţii universităţii clujene. În anul 1933, cu ocazia unei festivităţi pricinuite de aniversarea a 400 de ani de la naşterea principelui Ştefan Báthory, bustul acestuia a fost aşezat în nişa faţadei dinspre curte a aripii sudice, realizat fiind de către sculptorul Gábor Vágó.
În anul 1948, împreună cu cealaltă clădire a Liceului piarist din Cluj, cea din str. Kogălniceanu nr. 2, edificiul a fost naţionalizat, iar începând din anii 1990 funcţionează sub denumirea de Liceul Teoretic Ştefan Báthory, adăpostind clasele primare ale acestuia.
Bibliografie:
Vencel Bíró, A Báthory-Apor Szeminárium története. 1583-1933. Kolozsvár, 1935.
Nicolae Sabău, Repere arhitecturale clujene: de la Colegiu iezuit la Universitatea de azi, în Universitatea şi oraşul istoric. Cluj-Napoca, 1999, p. 117-146.
Mircea Ţoca, Clujul baroc. Cluj-Napoca, 1983, p. 64-65.
Zoltán Vincze, A kolozsvári Farkas utca. Kolozsvár, 2003, p. 22-25.