În cadrul secţiei în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, în toamna anului 2014, a fost amplasată statuia lui Donath.
Înainte de această mutare, Donath veghease dintr-o grădină privată, de aproape trei secole, oraşul aflat la poalele dealului. Contemporană cu statuia Sfintei Maria Protectoare, cea a lui Donath pare a fi „născută” după anul 1740, în atelierele sculptorului german Johann Nachtigall şi sculptorului bavarez Anton Schuchbauer, care au fost chemaţi la Cluj, pentru a realiza amvonul Bisericii „Sfântul Mihailˮ.
Potrivit istoricilor, statuia, care înfăţişează un bărbat îngenuncheat, privind spre cer, îmbrăcat în armură romană, îl reprezintă pe sfântul Donatus, protectorul viilor. Ea a fost amplasată pe Dealul Hoia, întrucât în zona respectivă, până în secolul al XIX-lea, s-au aflat viile Clujului.
O legendă datând din a doua decadă a secolului al XVII-lea povesteşte însă despre un cioban clujean, pe nume Donath, devenit erou al oraşului. Similitudinea dintre numele ciobanului şi cel al sfântului provine din faptul că în zona Europei Centrale Sfântul Donatus era cunoscut şi sub numele de Donath. De asemenea, confuzia dintre cele două personaje se datorează și faptului că ambii îşi desfăşurau activitatea în zona Dealului Hoia: Sfântul Donatus în calitate de protector al viilor, iar ciobanul Donath în postura de paznic al turmelor de oi. Legenda spune că într-o zi, ciobanul Donath, aflat ca de obicei cu oile pe Dealul Hoia, ar fi văzut oştile otomane săpând un canal menit a devia Someşul Mic spre Nadăş, în zona de acces spre cetatea Clujului, numită astăzi Tăietura Turcului. Acţiunea pare a fi plasată în jurul anilor 1660, când Clujul se afla la hotarul Paşalâcului de la Oradea . Prin intervenţia lor în devierea Someşului, turcii intenţionau ca blocada pe care voiau să o instituie asupra oraşului să fie de scurtă durată, lipsa apei silindu-i pe clujeni să se predea.
Cel care le-a zădărnicit planul a fost ciobanul Donath. Acesta, înţelegând stratagema turcilor, a alergat într-un suflet să alerteze autorităţile oraşului. Efortul pe care l-a depus în goana lui neîntreruptă de pe Dealul Hoia până la Casa Consiliului, aflată în centrul cetăţii, l-a epuizat în aşa măsură, încât, asemeni eroului de la Maraton, după ce a dat alarma, sărmanul Donath s-a prăbușit la pământ și a murit. Datorită lui, clujenii i-au înfrânt pe turci. Apoi, în semn de recunoştinţă faţă de ciobanul care i-a salvat, locuitorii Clujului au ridicat o statuie cu chipul ciobanului, pe care au amplasat-o pe Dealul Hoia.
Nu se ştie cât adevăr cuprinde legenda, dar este cert că, în timpurile moderne, cartierul clujean de la poalele Dealului Hoia a căpătat numele ciobanului Donath. Ulterior, denumirea lui a fost schimbată în „Grigorescu”. Numai strada care mărgineşte extremitatea nordică a cartierului, urmărind meandrele bazei Dealului Hoia, mai poartă şi astăzi numele celebrului cioban.