Edificiul Teatrului a fost construit în Piaţa Ştefan cel Mare de azi, aflată în faţa tronsonului sud-estic al fostei incinte medievale unde, începând cu anii 1830, s-a conturat un nou centru modern al oraşului. Teatrul nou avea menirea de a înlocui primul teatru al Clujului, care fusese construit între 1804 şi 1821 pe Uliţa Lupilor (actuala stradă Mihail Kogălniceanu), pe locul Colegiului Academic de astăzi.

În urma solicitărilor repetate ale oficialilor din fruntea oraşului, guvernul de la Budapesta a hotărât în 1903 construirea unui teatru nou la Cluj, proiectul fiind încredinţat fără concurs reputatei firmei vieneze Fellner&Helmer, care domina construcţia teatrelor în Europa Centrală a vremii.

Lucrările au debutat încă în toamna aceluiaşi an, fiind finalizate în 15 august 1906. Spectacolul inaugural a avut loc în 8 septembrie 1906. Deja în perioada stagiunii inaugurale s-au constatat anumite deficienţe în zona anexelor scenei, care l-au determinat pe directorul teatrului, Jenő Janovics, să solicite o extindere a construcţiei pe latura sudică. O altă extindere a mai avut loc în perioada 1950-1956, când s-au adăugat încă şapte travei laturii sudice.

În 1919, clădirea a fost preluată de autorităţile române, iar echipa maghiară a teatrului s-a mutat în teatrul de vară din vecinătatea Parcului Central.

Clădirea are o formă dreptunghiulară alungită, cu faţadele şi structura interioară perfect simetrice. Un şir de scări conduce spre intrarea de onoare din axul central al faţadei principale.

Faţadele sunt eclectice, acestea combinând elemente decorative preluate din stilul renascentist, baroc şi elemente de inspiraţie Secession. Elementul dominant al faţadei principale este motivul portalului cu arcadă. La parter acesta este caracterizat de intrarea tripartită, protejată de o copertină metalică cu detalii Secession. În axul central al faţadei se află motivul lirei, ce simbolizează funcţia clădirii. Colţurile rezalitului principal al faţadei nordice sunt accentuate de două turnuri înalte, încununate de compoziţii statuare alegorice din bronz: Apollo pe turnul estic şi Thalia pe cel vestic, conducând atelaje antice trase de câte o leoaică şi doi lei. Modelele statuilor de pe turnuri, precum şi a celor amplasate odinioară în nişele de la nivelul al doilea al faţadei, reprezentându-i pe Miklós Wesselényi şi pe Miklós Jósika au fost realizate de sculptori tineri conduşi de clujeanul Ferenc Szeszák. Ultimele două statui au fost înlăturate în 1919, iar astăzi în aceste nişe sunt amplasate statui din marmură ale zeului Apollo şi ale muzei Thalia. Faţada principală a teatrului clujean prezintă numeroase asemănări cu aceea a teatrului din Toruń (Polonia), proiectat de aceeaşi firmă. Turnul scenei clujene se înalţă din corpul clădirii în partea sudică a acesteia.

Clădirea se compartimentează în trei zone cu funcţii distincte: zona de primire a publicului, zona sălii de spectacole şi zona scenei cu anexele sale. Accesul publicului în teatru se realizează prin intrarea de onoare, plasată în axul central al faţadei principale. Holul de primire a spectatorilor este dominat de o scara monumentală. Sala de spectacole în formă de potcoavă este dotată pe verticală cu două ranguri de lojă şi un balcon amplu la nivelul superior. Parterul sălii de spectacole era un spaţiu dreptunghiular amenajat cu pachete de fotolii şi două loje ample cu locuri în picioare. În anii 1970, acestea din urmă au fost transformate în cabine pentru lumină şi sunet. Între sala de spectacole şi scenă se află fosa orchestrei, adâncită în subsol. Scena este dotată cu buzunar şi anexe laterale, aceasta fiind completate pe verticală cu turnul înalt al scenei care asigură manevrarea rapidă a decorului scenic. Sala de spectacole este acoperită de un tavan în forma unei cupole neregulate, care se înclină uşor spre portalul scenei. Proiectanţii au aplicat la Cluj sistemul de încălzire prin podele cu aer cald care pătrunde în sală prin orificiile mici amplasate sub scaune.

Decoraţia de factură barocă a sălii de spectacole este dispusă pe parapeţii lojelor şi pe pereţii despărţitori ai lojelor, dar mai ales pe proscenium şi pe tavan. La nivelul rangului doi, prosceniumul din stânga a fost decorat cu stema veche a Clujului, reprezentând trei turnuri. Tavanul este decorat printr-o rozetă centrală din care pornesc patru meridiane bogat decorate cu motive florale. Mobilierul original al sălii de spectacole clujene a dispărut în cea mai mare parte.

Prin construcţia Teatrului Naţional Maghiar din Cluj s-a realizat primul program arhitectural destinat integral spectacolelor din Transilvania. Acesta a şi rămas apoi, pentru mult timp cea mai modernă clădire de teatru din Ardeal. Ridicarea acestei clădiri în Piaţa Ştefan cel Mare a însemnat şi definitivarea în linii mari a acestui ansamblu urban al oraşului.

Bibliografie:

Klára P. Kovács, Teatrul Naţional, Cluj-Napoca,

http://enciclopediavirtuala.ro/monument.php?id=158, accesat la 28 nov. 2015.

Gheorghe Vais, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009.