Istoria turnului
Dezvoltându-se ca importantă aşezare urbană, Clujul medieval se prezenta ca o mare cetate cu case înghesuite pe străzi înguste, majoritatea pavate cu scânduri, propagarea incendiilor putându-se face cu repeziciune şi pe suprafeţe mari. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea oraşul cu cei circa 10.000 de locuitori ai săi era astfel văzut, pe la 1565, de către un călător italian: «un oraş comercial mare şi bogat, bine clădit, cu puternice şi străvechi ziduri şi numeroase turnuri.În afara centurii de ziduri a acestui oraş se găsesc trei suburbii: una la sud cu o întindere de peste o milă, a doua spre nord-vest, întinsă pe două mile bune, a treia spre răsărit, destul de întinsă, dar mai mică decât celelalte două. Aceste trei suburbii au în cea mai mare parte case de lemn şi una e locuită de saşi, a doua de unguri şi a treia de români. Întregul oraş este clădit din piatră, cu cele mai frumoase case şi străzi.»
Turnul Pompierilor, denumit inițial Turnul Lăcătușilor sau „Poarta Mică din ulița Săpunului”, a fost finalizat pe timpul lui Ştefan Bathori, când pe acest bastion se construieşte un turn, terminat în 1574, ajungând în final la înălţimea 28,5 m, având deci o bună vizibilitate panoramică, îndeplinind o condiţie esenţială a unei eficace supravegheri a zonei înconjurătoare.
Din documentele vremii reiese că cetatea Cluj, în urma hotărârii Sfatului Oraşului, are începând cu data de 17 mai 1585, observatori permanenţi pentru semnalizarea incendiilor, folosindu-se în acest scop Turnul Pompierilor. Se menţionează, printre altele:
“S-a observat că incendiile izbucnesc foarte des şi trompetul care este însărcinat este complet lipsit de conştiinciozitate. Pentru înlăturarea pericolului, primarul va angaja doi observatori care, sub prestare de jurământ vor veghea necontenit în turn pentru semnalizarea apariţiei incendiilor” (A. Poduleanu-
“Foişorul de foc din Cluj”, în Revista. P. C. I. nr. 9/1960).
Incendiul din cartierul Săpunului
În 22 iunie 1876, se producea unul dintre cele mai pustiitoare incendii din Clujul secolului XIX-lea. În acest incendiu era distrus şi Turnul Pompierilor, cu turnul folosit pentru observarea incendiilor, împreună cu casele din jur, observatorul aflat în turn reuşind să se salveze cu ajutorul unei frânghii. Reconstruit, turnul a fost înălțat cu încă două etaje și a fost utilizat în continuare utilizat, până în 1936, pentru observarea şi semnalizarea incendiilor, fiind cunoscut sub denumirea de “Turnul pompierilor” sau “Foişorul de foc”.
Turnul Pompierilor a făcut obiectul mai multor proiecte de amenajare şi introducere în circuitul turistic al oraşului. Astfel, în anii ‘80, s-a intenţionat amenajarea acestuia ca muzeu al astronomiei şi a fost construită o cupolă de sticlă, iar mai apoi a funcţionat, pentru o scurtă perioadă, ca şi muzeu al pompierilor.
În anul 2011, Turnul Pompierilor a trecut în administrarea Municipiului Cluj-Napoca, urmând a fi restaurat şi pus în valoare. Turnul Pompierilor va fi amenajat ca şi centru de cultură urbană, asemenea Turnului Croitorilor, urmând a fi inclus în circuitul turistic al oraşului în urma unui concurs internațional de soluții realizat de Primăria Cluj-Napoca și OAR.
Turnul beneficiază de panoramă de 360 de grade asupra centrului istoric.
Sursa text: Monografia Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Avram Iancu” al judeţului Cluj