În perioada interbelică la Cluj, unde evreii reprezentau 13% din populaţia oraşului, sunt menţionate numeroase sinagogi şi case de rugăciune, zidite între 1818-1918. În prezent mai există doar patru edificii, printre care se numără şi cea de pe strada Horea.
Edificiul a fost ridicat în anii 1886-1887 de către comunitatea evreiască neologă, după proiectele lui Isidor Hegner, puse în practică de fraţii Horváth şi Károly Reményik.
Sinagoga a fost afectată parţial în septembrie 1927 de acţiunile legionarilor, fiind apoi reparată în anul 1928, cu sprijinul statului. Însă, după 1940, ca urmare a măsurilor antievreieşti şi a deportării masive a evreilor din Cluj, autorităţile horthyste transformă sinagoga în depozit. Edificiul a fost grav avariat de bombardamentul american care au lovit Clujul în ziua de 2 iunie 1944, în urma căruia au rămas în picioare numai faţada principală cu cele patru turnuri, cea mai deteriorată parte fiind cea de vest.
După o intervenţie masivă de reconstrucţie a părţilor dărâmate, desfăşurată în intervalul 1946-1947, edificiul a fost reinaugurat şi resfinţit în 1947, cu această ocazie sinagoga primind şi un nou nume, în amintirea victimelor Holocaustului: Templul Memorial al Deportaţilor Evrei. Reconstrucţia a fost realizată respectând în mare parte caracteristicile stilistice ale edificiului iniţial, în stil maur.
Bibliografie:
Moldovan Mircea, The genesys of synagogue as architectural expression of monotheism, http://www.jewish-romania.ro/u/media/domenii/articol-4.pdf, accesat la 17 nov. 2013.
Pagina proiectului Crearea unui sistem modern multimedia de inventariere şi informatizare privind Patrimoniul cultural Comunităţii Evreieşti din România, în contextul european al multietnicităţii şi diversităţii patrimoniale (2008-2011), http://www.jewish-romania.ro/patrimoniu.php, accesat la 17 nov. 2013.