Familia Teleki avea în posesie încă din secolul XVIII trei imobile pe actuala stradă Mihail Kogălniceanu, ajungând după anul 1790 să dețină aici o parcelă generoasă, de colț. Pe acest amplasament, contele Ádám Teleki II a ridicat un palat baroc, după proiectele realizate de Iosif Leder (1749-1814), unul dintre cei mai căutaţi arhitecţi şi meşteri constructori ai vremii. Leder s-a aflat pentru o vreme și în slujba familiei nffy, astfel încât nu sunt deloc întâmplătoare referințele clare în acest proiect atât la palatul Bánffy din Cluj (proiectat de Johann Eberhard Blaumann), cât și la unele detalii decorative ale fazei baroce a castelului Bánffy din Bonțida.

Astfel, între anii 1790-1795 s-a ridicat în stil baroc târziu palatul Teleki, ce găzduiește în prezent una dintre filialele Bibliotecii Județene Octavian Goga.

Palatul cu plan în formă de U este amplasat pe o parcelă de colţ, prezentând aripa principală și fațada cea mai reprezentativă înspre strada Mihail Kogălniceanu, iar aripa laterală, de est, de-a lungul străzii Hermann Oberth.

Similar palatului Bánffy, în fațada principală se deschide un gang carosabil, cu ancadrament în arc semicircular și pietre apără-roată, deasupra căruia întâlnim un element specific al arhitecturii laice baroce târzii din Transilvania, balconul cu parapet metalic, susţinut de coloane cu capiteluri compozite, bogat decorate. În axul central, fațada se încheie cu un atic, pe care se află trei urne cioplite în piatră, decorate cu frunze şi ove, ce indică de asemenea influența elementelor decorative specifice palatului Bánffy.

Faţada dinspre curte a aripii principale are la parter o serie de arcade deschise, iar la etaj un șir de coloane cu capiteluri cu ghirlande, care se sprijină pe balustrada din piatră, decorată cu motivul panglicilor împletite.

Aripa principală are un acoperiş mansardat, realizat probabil de dulgherul Anton Überlacher, cel care a construit numeroase şarpante baroce în Cluj, al cărui nume apare și în contractul semnat în anul 1790 între contele Ádám Teleki II şi meşterii prezenți pe șantierul palatului.

Interiorul este accesibil printr-o scară monumentală, ce duce spre o serie de încăperi boltite cu calote boeme și spre salonul de onoare, transformat însă la începutul secolului XIX, când a primit un nou tavan și cele două sobe din teracotă. Astăzi, salonul cel mai reprezentativ al palatului servește drept sală de lectură pentru biblioteca găzduită aici, păstrând în mare parte lambriul de epocă.