La 30 de ani de la inaugurarea căii ferate care lega Clujul de Oradea, la 1902 a fost construită noua clădire a gării, care a înlocuit-o pe cea mai veche şi mai mică, ce asigurase serviciile pentru călători în perioada când reţeaua de căi ferate transilvăneană era în proprietate privată. Realizarea noii clădiri a fost posibilă doar după 1884, când s-au încheiat procedurile de achiziţionare şi naţionalizare, iar noul proprietar, MAV (Căile Ferate Maghiare), şi-a asumat efortul financiar de a realiza clădiri moderne pentru staţiile de cale ferată din Ardeal. Numărul de 37.245 de călători care utilizaseră gara clujeană în anul 1879, situându-se înaintea celorlalte oraşe transilvănene, a fost probabil cel mai convingător argument pentru realizarea ei.
Ca urmare a statutului de gară de tranzit, clădirea a fost dispusă paralel cu calea ferată. Centrul edificiului simetric este ocupat de holul gării, ce asigură circulaţia principală a călătorilor, fiind şi un spaţiu intermediar între oraş şi peron. Iniţial, pe lateralele sale se găseau spaţiile sălilor de aşteptare, diferenţiate pe patru clase de confort, restaurantul, mesageria, telegraful şi diversele funcţiuni ale personalului. Gara şi-a păstrat fără întrerupere funcţiunea, în ciuda bombardamentului din 4 iunie 1944, când a fost grav avariată, şi a faptului că lucrările de reparaţii s-au terminat abia în anul 1959.
Limbajul arhitectural eclectic este specific construcţiilor feroviare ale timpului, prin combinarea câmpurilor de cărămidă aparentă cu ancadramentele renascentiste ale golurilor. Cel mai semnificativ element al faţadelor este portalul vitrat de mari dimensiuni, rotunjit la partea superioară, corespunzând spaţiului holului principal. Motivul portalului rotunjit era specific unora dintre marile gări europene, Gare de l’Est din Paris, Lehrter Bahnhof din Berlin, Keleti Pályaudvar din Budapesta, jucând de asemenea rolul simbolic al unui arc de triumf dedicat revoluţiei din domeniul transporturilor, produsă prin introducerea căilor ferate.
Bibliografie:
Vais, Gheorghe, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918), Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009, p. 118.