Palatele Statusului romano-catolic din Cluj-Napoca sunt un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul municipiului Cluj-Napoca, în partea de vest a Pieței Unirii, pe actuala stradă Iuliu Maniu, fosta 6 Martie. Ansamblul este format din două monumente, considerate a fi cele mai elegante palate ale Clujului în secolul XIX. La parterul acestora erau aranjate cele mai elegante spații comerciale clujene ale timpului.
Legenda spune că palatele gemene au fost construite „în oglindă” de un nobil bogat pentru ca cele două fiice moştenitoare ale sale să fie tratate la fel.
Cele două palate identice au fost construite în stilul urbanistic haussmannian, un stil la modă în anii 1900, care prevedea ca imobilele să fie „în oglindă”, adică ele să fie construite identic și să fie poziționate față în față, de-o parte şi de alta a unei străzii. Acest stil arhitectural poartă numele lui Georges-Eugène, Baronul de Haussmann, un arhitect francez, al cărui nume este asociat cu reconstrucția Parisului în secolul XIX.
Istoria clădirilor este legată de dezvoltarea străzii Iuliu Maniu, care până în secolul al XVII-lea se întindea doar până la strada Bolyai János, fiind extinsă până la Piața Mare abia în 1899. La acea vreme, arhidiaconul Gusztáv Groisz a propus construirea de noi case de locuit în același timp cu extinderea străzii. Din cauza acestui plan, cele patru case renascentiste care se aflau aici au trebuit să fie demolate. Casa Gyergyai era deținută de familia Frank Kis, care a folosit-o ca depozit de porțelan și sticlă. Celelalte două case au fost deținute de baronul István Radák și contesa Klára Rhédey. Acesta a fost atelierul de armurărie și mecanică al lui József Balogh. Lângă Palatul Bánffy se afla așa-numita Casă Tivoli, folosită de Orfelinatul Catolic. Această clădire a fost inițial proprietatea Bisericii Catolice, cele două case Radák au fost date orașului ca despăgubire pentru demolarea clădirilor din jurul Bisericii Sfântul Mihail, iar cea de-a patra a fost cumpărată de la moștenitorii lui Frank Small. În aprilie 1898, firma Hauszmann and Partners a început demolarea și apoi construcția.
Parterul palatelor neobaroce cu loggie închisă, proiectate de Ignác Alpár, a fost folosit pentru a deschide magazine elegante, în stil metropolitan, cu porticuri elegante. Pe acoperișurile celor două palate de colț, trei motive de clopot decorate cu trei cruci – făcând referire la Sfânta Treime – marcau caracterul și apartenența clădirilor. Clădirea din sud a găzduit una dintre cele mai faimoase cafenele din oraș, Kikaker, ai cărei pereți erau decorați cu picturi Art Nouveau.
În trecut, etajele palatelor erau ocupate de apartamente luxoase închiriate o perioadă de mari case de avocatură. Datorită acestor fapte, strada era cunoscută și sub denumirea de „Strada Diavolului”. Prin pledoaria lor, avocații puteau elibera un om vinovat, de aceea poporul a atribuit o semnificație diabolică acelui loc.
Referințe: https://ro.wikipedia.org/wiki/