Prima liturghie a fost oficiată în biserică în ziua de Crăciun a anului 1796, de către preotul Ilie Fulea, sosit la Cluj în 1792. Biserica a fost reparată de mai multe ori, în 1823, 1877, 1922 și 1937. Cu prilejul restaurării din 1951-1958, în dreptul turnului, pe fațada de vest, flancând intrarea, au fost înălțate două picioare de zidărie, care susțin un mic planseu din beton armat. În perioada 1919-1932 a servit drept catedrală a Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului.
Biserica este construită pe axa vest-est și este alcătuită dintr-un pronaos dreptunghiular (cu dimensiunile de 4,16×5,60m), o navă (cu dimensiunile maxime 6,10×7,90m), un spațiu îngust în fața iconostasului (2,90×5,60m) și o absidă semicirculară în interior și poligonală în exterior.