Faţada clădirii, realizată la începutul secolului al XX-lea în stil eclectic, maschează două vechi case orăşeneşti învecinate, construite iniţial cu un singur nivel şi portal carosabil. Structura medievală este încă vizibilă în interior, atât la nivelul parterului, cât şi al subsolului, unde un ancadrament din piatră cu închidere semicirculară şi muchii teşite, foarte bine conservat, marchează intrarea spre pivniţele clădirii de la nr. 23, astăzi accesibile publicului.
Etajul prezintă o succesiune de patru ferestre semicirculare geminate având bolţarul median accentuat, încadrate de câte doi pilaştri simpli. Ferestrele sunt încununate de casete decorative bogat profilate cu motive clasicizante ghirlande ce pornesc din vase tip crater, realizate din stuc.
Conform tradiţiei, în secolul al XVI-lea în imobilul de la nr. 23 a funcţionat o casă de rugăciune aparţinând Bisericii Reformate, care nu dispunea pe atunci de un lăcaş propriu, fiind recent apărută în peisajul confesional clujean.
Din anul 1847 şi până la sfârşitul secolului al XIX-lea, casa a aparţinut breslei cizmarilor, cea mai numeroasă breaslă a oraşului. Moştenind vechea tradiţie medievală, breasla a avut în administrare şi unul din turnurile de apărare ale incintei fortificate a oraşului, Turnul Cizmarilor, demolat în anul 1837. Acesta se afla pe latura vestică a zidurilor, în apropierea Porţii Mănăşturului. Sistemul breslelor a fost oficial desfiinţat prin decret imperial în anul 1872, fiind înlocuit cu mult mai modernul sistem corporatist. Singurul indiciu care amintea că imobilul a aparţinut cândva Breslei Cizmarilor era un scut decorativ, aplicat pe faţada de deasupra cornişei parterului şi care înfăţişa stema breslei. Din păcate, scutul a dispărut în ultimii ani.
Etajul clădirii a fost adăugat în anul 1866 iar din anul 1902 noua faţadă a cuprins şi imobilul existent la numărul 25.
Până la începutul secolului al XX-lea, în curtea imobilului, astăzi accesibilă numai din strada Iuliu Maniu, a funcţionat o faimoasă cârciumă, numită “Curtea Cizmarilor”.