Centrul unui oraş este pentru fiecare comunitate centru vieţii sale sociale. La fel a fost şi este şi cazul Clujului. Decizia de a se construi un centru civic a fost impusă de faptul că cetatea Clujului se afla pe principalul drum comercial al Evului Mediu, care lega Transilvania de occidentul Europei. A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost caracterizată prin accentuarea preocupărilor urbanistice ale edililor oraşului, preocupări care s-au axat pe sistematizarea Clujului.
Primele propuneri apar în anul 1862 şi vehiculează ideea potrivit căreia Sfântul Mihail trebuie să constituie centrul oraşului. Ideea a fost unanim împărtăşită şi, astfel, în jurul bisericii, au fost edificate celelalte construcţii.
Una dintre clădirile reprezentative ale noului ansamblu arhitectural este şi clădirea parohiei romano catolice. Construcţia clădirii a fost începută în 1450, la iniţiativa lui Sleunig Gergely, primul paroh al Clujului acelor vremuri. Era o construcţie specifică stilului gotic, construită prin contopirea treptată a patru case. Deasupra porţii parohiei se află un blazon pe care sunt încrustate iniţialele S.G., în memoria iniţiatorului construcţiei.
În anul 1477, Parohul Sleunig Gergely a extins clădirea iniţială. După Reformă, când protestanţii au preluat parohia, în clădire a locuit episcopul David Ferenc, primul episcop al bisericii unitariene. În 1693 construcţia a adăpostit primul colegiu unitarian. Ea a fost renovată în anul 1799, când s-a aşezat, pe frontispiciul porţii, un basorelief care îl reprezintă pe Arhanghelul Mihail. Edificiul dobândeşte forma sa actuală în prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
După 1948 clădirea parohiei romano catolice a fost naţionalizată, în mare parte. Astfel, ea a devenit unul din sediile Securităţii.
În proprietatea bisericii catolice a rămas doar aripa clădirii în care se aflau locuinţele preoţilor. La insistenţele actualului prelat, dr. Cirják Árpád, clădirea a reintrat în posesia bisericii. Din 1989 până în prezent, ea a fost renovată de două ori.
