Clădirea colegiului a fost ridicată pe locul a șapte case de locuit, aflate la est de biserica unitariană, unele dintre acestea fiind construite în stilul Renașterii în secolele XVI-XVII. Cu elaborarea proiectelor noului colegiu a fost însărcinat arhitectul-şef al oraşului, fostul elev al colegiului unitarian, Lajos Pákei. Colegiul nou a fost construit într-un ritm rapid, demolarea caselor de pe parcelele cumpărate fiind începută în anul 1899, noua clădirea fiind predată de către executantul Károly Reményik în anul 1901. La est de corpul clădirii a fost deschisă o nouă stradă.
În timpul primului război mondial, clădirea colegiului a devenit spital militar. Edificiul a suferit mari distrugeri, iar reparaţiile au evoluat foarte lent. În anul 1948 clădirea a fost naţionalizată, devenind şcoală de stat pentru băieţi. Timp de mai mulţi ani, a purtat denumirea de Şcoala nr. 7, iar începând din anul 1957 a preluat numele lui Brassai Sámuel, începând cu anul 1977 funcţionând ca liceu industrial. De la începutul anului 1990 îşi începe aici activitatea Liceul Teoretic „Brassai Sámuel” care, începând din anul 1993, funcţionează în clădire paralel cu Colegiul Unitarian „János Zsigmond”. În anul 2010 clădirea a revenit bisericii unitariene, adăpostind azi următoarele instituţii: Colegiul Unitarian „János Zsigmond”, grădiniţa unitariană şi birourile centrale ale episcopiei unitariene.
Clădirea colegiului este un imobil monumental, construit pe un plan dreptunghiular, cu patru aripi, ce înconjoară curtea interioară, care poartă toate caracteristicile arhitecturii lui Lajos Pákei, cum ar fi faţadele eclectice, dominate de detalii antichizante şi neorenascentiste. Dintre spațiile interioare reprezentative se remarcă holul intrării, casa scărilor, precum sala de consiliu a bisericii unitariene.
Bibliografie:
Dr. György Boros, A kolozsvári Unitárius Kollégium írásban és képekben. Kolozsvár, 1901.
Gergely Benczédi, A kolozsvári Unitárius Kollégium vázlatos története, în A kolozsvári Unitárius Kollégium Értesítője az 1900-1901. iskolai évről, III, LXXVI.
György Gaal, Magyarok utcája. A kolozsvári egykori Bel- és Külmagyar utcák telkei, házai, lakói. Kolozsvár, 1995, p. 41-42.
Idem, A kolozsvári unitárius kollégium építéstörténete, în Keresztény Magvető, 2001/3-4.
Gheorghe Vais, Clujul eclectic. Programe de arhitectură în perioada dualistă (1867-1918). Cluj-Napoca, Ed. U.T. Press, 2009, p. 97-98.