Obeliscul „Carolina”, cunoscut şi ca „Stâlpul «Carolina»” sau „Ştatua «Carolina»”, a fost înălţat sub forma unei coloane monumentale, în 1831, pe latura sudică a Pieţei Centrale a Clujului, în amintirea trecerii prin oraş a împăratului Francisc I şi a soţiei lui, Carolina Augusta, în anul 1817.
În scopul de a întări loialitatea supuşilor, cuplul imperial a efectuat o vizită în această parte a imperiului, ocazie cu care a trecut prin Bistriţa, Dej şi Cluj. Cel care a iniţiat construirea obeliscului a fost Sámuel Páll, judele primar al oraşului, propunerea sa fiind avizată favorabil la 1 mai 1818. Sfatul Clujului a înaintat Guberniului Transilvaniei şi curţii imperiale cinci proiecte spre aprobare, iar în 1819 s-a început strângerea fondurilor necesare. În decembrie 1821, sfatul oraşului a încheiat contractele pentru realizarea monumentului.
Astfel, pietrarii Mihály şi Antal Schindler urmau să ridice monumentul, iar sculptorul Sámuel Nagy trebuia să realizeze reliefurile decorative. Lipsa de fonduri a întârziat începerea lucrărilor, dar donaţia de 16.000 de forinţi făcută de procurorul clujean Imre Topler a permis finalizarea ei.
În literatura de specialitate, Obeliscul „Carolina” este considerat unul dintre cele mai reprezentative monumente publice neoclasice din Transilvania. El este primul monument laic al Clujului, celelalte construite până atunci în oraş având o semnificaţie religioasă.