Comanditarii palatului au fost soţii László Toldalagi, o personalitate şcolită la Basel, Utrecht şi Göttingen și vicecomite de Turda în anii 1780 şi Anna Korda, care provenea dintr-o familie nobiliară cu domenii vaste în comitatul Bihor şi în Sălaj. Neavând urmași, edificiul va fi moştenit de Katalin Bethlen, care s-a căsătorit în anul 1840 cu contele Miklós Bánffy, palatul intrând astfel în posesia familiei Bánffy, până la naţionalizarea sa în secolul XX. Edificiul a găzduit de-a lungul vremii o serie de instituţii, ca Judecătoria Clujului, Conservatorul de Muzică, depozitul de arhivă al colecţiei Societăţii Muzeului Ardelean, pentru ca în prezent aici să funcționeze birourile administrative ale Universităţii Babeş-Bolyai.
Inginerul Carlo Justi (1768–1808), menţionat în anii 1794-1796 ca geometra provincialis, a fost cel care a realizat varianta finală a proiectului palatului, lucrările demarând în anul 1803 și încheindu-se cinci ani mai târziu.
Palatul Toldalagi-Korda se ridică la intersecţia străzilor I. C. Brătianu şi H. Oberth, pe o parcelă de colț, clădirea compunându-se din patru aripi, cu subsol, parter și etaj, care înconjoară o curte interioară patrulateră. Colţul sud-estic al curţii nu a fost niciodată finalizat.
Faţada principală, dinspre strada I. C. Brătianu, este dominată de golul de acces înspre curtea interioară, cu ancadrament în mâner de coș și pietre apără-roată cu volute. Poarta este flancată de două coloane cu capiteluri ionice, decorate cu ghirlande fitomorfe, dublate de câte un pilastru decorat similar. Capitelurile susţin consolele pe care se sprijină balconul cu balustradă din fier forjat, decorată în partea centrală cu monograma GTL, plasată într-un medalion alcătuit din frunze de laur şi o coroană de conte.
Cele mai frumoase detalii ale ferestrelor de la parter sunt elegantele grilaje din fier forjat, decorate la partea superioară cu ghirlande şi motive florale. Fiecare grilaj prezintă în partea inferioară câte un medalion cu o monogramă şi coroană nobiliară, care fac referire la numele comanditarilor şi beneficiarilor palatului, László Toldalagi şi soţia sa, Anna Korda (GTL, GTKA), dar şi la cele ale moştenitorilor, Miklós Bánffy I, soţia sa, Katalin Bethlen, şi fiul lor, Gheorghe Bánffy (GBM, GBK, GBG).
Fațada prezintă și două plăci comemorative. Pe cea dinspre vest putem citi inscripția G. TOLDALAGI LÁSZLÓ/ G. KORDA ANNÁVAL/ KEZDIK ÉPÍTENI/ MDCCCIII (Lucrările au fost începute de contele László Toldalagi şi contesa Anna Korda, 1803), iar pe cea dinspre est G. KORDA ANNA/ NÉHAI HÍV FÉRJE/ TZÉLJÁT VÉGZI/ MDCCCIX (Anna Korda încheie scopul răposatului şi fidelului său soţ, 1809). Deasupra plăcilor de piatră sunt amplasate blazoanele celor doi proprietari: roata susţinută de un braţ, blazonul familiei Toldalagi şi călăreţul cu sabia trasă, însemnul familiei Korda.
Faţadele dinspre curtea interioară sunt dominate de o galerie elegantă, asemănătoare cu cea a palatului Bánffy, cu arcade semicirculare sprijinite pe stâlpi la parter, şi un şir de coloane din piatră, cu capiteluri compozite la etaj, care se ridică de pe balustrada decorată cu motivul panglicii împletite.
La interior, parterul este organizat în încăperi mici, destinate personalului de serviciu și anexelor, dispuse pe două șiruri. Cele dinspre curte sunt acoperite cu calote boeme, cele dinspre exterior alternând calotele boeme cu bolțile cu penetrații. La etaj, scara de onoare duce la foișorul aflat în legătură cu salonul de onoare, așezat în axul fațadei principale, flancat de alte încăperi spațioase, ce serveau ca apartamente membrilor familiei.