La capătul estic al străzii Mihail Kogălniceanu, copia unui monument a cărui idee s-a născut în a doua decadă a secolului al XIV-lea, veghează intrarea Bisericii Reformate-Calvine. Grupul statuar îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe omorând balaurul. Originalul a fost realizat în anul 1373, de către doi clujeni, Martin şi Gheorghe, fii ai unui pictor, de asemenea clujean, chemat Nicolae. Statuia este o copie a celei aflate la Praga, capitala Republicii Cehe.
Opera celor doi clujeni este prima statuie ecvestră destinată unui loc public şi aparţine Renaşterii timpurii din Europa. Turnată în bronz, la comanda împăratului Carol al IV-lea, rege al Boemiei, ea a fost amplasată în Palatul Regal din Praga. De-a lungul timpului, statuia şi-a schimbat amplasamentul, mutându-se în diverse puncte ale Castelului praghez „Hradciani”. În prezent, ea se află în „A Treia Curte”, fiind situată în apropierea unei fântâni, pe latura sudică a Catedralei „Sfântul Vit”.
Istoricul Sándor Márki, într-un articol din anul 1895, a lansat ideea realizării unei copii a statuii menite a fi amplasată la Cluj. Astfel, în 1896, cu ocazia unei şedinţe solemne prilejuite de sărbătorirea mileniului descălecării maghiare în Ardeal, autorităţile au decis alocarea sumei de 1.000 de coroane necesare realizării acestei copii. La suma respectivă, s-au adăugat şi alte fonduri, colectate ulterior, ele constituind baza finanţărilor adunate pentru monument. În perioada respectivă, împăratul Franz Josef comandase două copii, turnate în ghips, ale statuii de la Praga. Una din copii a fost donată municipalităţii clujene, constituind imboldul care a determinat autorităţile locale să realizeze monumentul. Copia clujeană a ajuns la Muzeul Ardelean, astăzi aflându-se la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, iar cealaltă copie se găseşte în colecţiile Muzeului Naţional de la Budapesta.