Podurile orașului și istoria lor
Podurile Clujului au o istorie la fel de interesantă și spectaculoasă ca aceea a localității căreia îi aparțin. Nu dispunem în prezent de informații legate de podul (podurile) ridicate peste Someș, anticul Samus, în epoca romană.
Podul Mare
Este posibil ca podul principal al orașului roman Napoca să fi fost situat în zona Podului Mare din epoca medievală, ridicat, la rândul său, pe locul actualului pod rutier de pe strada Horea.
În secolul al XIX-lea este chiar atestată la Cluj o legendă potrivit căreia la podul de peste Someș și-ar fi găsit sfârșitul regele dacilor, Decebal, urmărit de soldații romani. Chiar dacă această legendă este, probabil, o invenție a cărturarilor umaniști ai epocii, este posibil ca apariția ei să fi fost asociată și cu supraviețuirea în epoca respectivă a urmelor unei construcții romane.
Cel mai vechi pod clujean atestat documentar, în epoca medievală, era situat în zona actualului pod rutier de pe strada Horea. Era vorba despre un pod de lemn peste Someș, dublat de un alt pod construit peste canalul Morii în zona actualei străzi Regele Ferdinand.
Cele doua poduri au apărut, se pare, în secolul al XIII-lea, într-o perioada în care drumul pe care erau acestea situate trecea încă prin exteriorul primei incinte fortificate a Clujului medieval, care avea pe atunci o suprafață de doar 7 hectare. În 1362, documentele epocii ne vorbesc despre prima strada clujeană atestată documentar, care purta numele Strada Podului (Platea Pontis), urmând traseul actualei străzi Regele Ferdinand.
După extinderea orașului medieval, în secolul al XV-lea, pe strada Podului a fost ridicat unul dintre cele mai puternice turnuri de apărare ale Clujului, care purta numele Turnul Podului. Întreținut de breasla lăcătușilor, acest turn apăra una dintre cele patru porți principale de acces în oraș, numită, de asemenea, Poarta Podului.
În 1573, la cererea voievodului Cristofor Bathory, podul de lemn de peste Someș a fost înlocuit cu un pod de piatra, ridicat pe cheltuiala municipalității clujene. Podul mare, intens circulat, a suferit de-a lungul timpului numeroase refaceri care urmăreau consolidarea și extinderea sa, în funcție de necesitățile de trafic specifice timpurilor moderne.
Ultima reconstrucție de amploare a podului datează din anul 1949, fiind realizată în condițiile în care podul fusese grav avariat în timpul ultimului război mondial.
În primele decenii ale secolului al XVIII-lea, Podului Mare i s-a adăugat un alt pod, situat în zona actualului pod Traian, ridicat pentru a permite ocolirea orașului de către cei care nu doreau tranzitarea.
Podul Nemților
În preajma anului 1735, după construirea fortificației imperiale austriece de pe Cetățuie, comandanții acesteia au considerat necesară construirea unui pod peste Someș care să fie destinat exclusiv uzului garnizoanei imperiale. Podul ridicat cu această ocazie, în zona actualei Case Tranzit, a fost un pod suspendat, o realizare tehnică deosebită pentru acea perioada, și a intrat în conștiința clujenilor sub numele Podul Nemților. Datorită caracterului sau pietonal și faptului că era păzit în permanență de soldații din garnizoana imperială, Podul Nemților a fost, de asemenea, un pod acoperit.
În secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea au fost ridicate în amonte încă două poduri devenite necesare datorită extinderii orașului în această direcție.
Podul Elisabeta
În preajma anului 1866 a fost ridicat podul din zona actualului hotel Napoca, iar în 1901 podul Elisabeta, un pod pietonal care a supraviețuit până astăzi în forma sa inițială. În 1960-1961, în contextul proiectatei realizări a cartierului clujean Grigorescu, a fost construit podul Garibaldi.
- Sursă foto cover: actualdecluj.ro