Clujul nu are o singură istorie, ci mai multe. Putem vorbi despre istoria locului și istoria oamenilor, despre clădiri și demolări, despre evenimente sau personalități, despre cultură materială sau spiritualitate, despre conviețuire și tensiuni, despre glorie și declin, și despre câte și mai câte.
Expoziția reprezintă o prezentare sintetică și clară, în care să rezumăm ceea ce se știe și chiar să punctăm ceea ce nu se știe despre Cluj. Am pregătit și câteva noutăți, artefacte descoperite în timpul celor mai recente cercetări arheologice din centru, sau din loturi nepublicate până acum. Această incursiune în trecutul Clujul, din neolitic până astăzi, este ilustrată cu bunuri din colecția muzeului, iar temele prezentate sunt alese în funcție de acest patrimoniu.
Numele orașului are pentru fiecare o altă semnificație și este poarta către un alt set de amintiri.
În limbaj cotidian (vorbirea zilnică), orașul este numit Cluj, asta chiar dacă județul are oficial acest nume de mai bine de jumătate de secol.
Pentru vorbitorii de limbă maghiară, ai căror strămoși au fost majoritari aici mai bine de jumătate de mileniu, este Kolozsvár. Pentru vorbitorii de limba germană, ai căror strămoși au ridicat aici prima așezare fortificată după invazia tătară din 1241, este Klausenburg. Evreii, care iși amintesc de înfloritoarea lor comunitate de înainte de deportările din 1944, îl scriu în idiș קלויזנבורג. Pentru polonezii ai căror strămoși au venit în urmă cu cinci secole, când erau prigoniți pentru credința lor reformată, este Kluż. Primul nume folosit de români fost Cluș, sau Klus. În actele oficiale medievale și moderne, scrise în limba latină, apare sub forma de Claudiopolis, numele fiind nume dat de scriitorii umanisti. Denumirea oficială din 1919 a fost Cluj, iar după 1974, Cluj-Napoca.
Numele atestat documentar indirect pentru întâia oară în secolul 12, când apare personajul Thomas comes Clusiensis, se pare că provine din latinescul medieval “clusa”. Deși unele explicații au adus în discuție cuvântul slav Kluc (cheie, izvor), sau derivate din numele unui comite Nicolaus-Miklus-Klus-Clus, cuvântul latin clusa (trad. „închis”) se potrivește cel mai bine cu realitatea amplasării așezării într-o depresiune, într-un loc înconjurat de dealuri, un loc închis. Toate denominările se referă la orașul de pe valea râului Someșul Mic, considerat capitala neoficială a regiunii istorice Transilvania.
Cu aproape 2000 de ani în urmă, în aceste locuri se dezvolta orașul roman Napoca, capitală a provinciei Dacia Porolissensis. Mai recent, din 1790 până în 1848 și din 1861 până în 1867, orașul a fost capitala oficială a Marelui Principat al Transilvaniei.
Te invităm să descoperi ISTORIILE CLUJULUI, în cadrul expoziției MNIT, de Marți până Duminică, între 10:00 – 18:00
Sursa text și foto: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei
